Festivalul Ethno Jazz, 2009, Ziua 2

În cea de-a doua seară a festivalului, sărbătoarea a continuat cu performance-urile Alex Calancea Trio, Klaus Paier Trio (Austria) și a cvintetului Grzegorz Karnas, din Polonia.

Cu mai puțin fast și emoții, a doua zi de festival a reușit să aducă în sala Teatrului Național aproape la fel de mulți spectatori ca și prima. În debutul concertului i-am urmărit pe Alex Calancea, Mark Oselschii și Petru Moiseev, într-un jam de chitară bas, clape și percuție. Fără un stil foarte bine definit și cu melodii pe alocuri încă neînchegate, cei trei au demonstrat, însă, multă muncă. Cred, totulși, că Alex este un talent incontestabil și că ar reuși mai multe dacă ar fi acompaniat de muzicieni de același calibru.

În continuare, am avut parte de un episod cu specific sută la sută nemțesc. Trio-ul acordeonistului Klaus Paier - bas și percuție, a ieșit în scenă, a evoluat timp de oră, întreruptă doar de indicațiile scurte ale liderului trupei, a salutat publicul și a plecat. Concluzia? Un control absolut al instrumentelor, un performance ireproșabil! Până la urmă, ce poate fi mai pasionant decât Jazz-ul și ritmurile Tango? Iar acordeonul nu plictisește niciodată: e întotdeauna hipnotizant modul în care se contorsionează.

După pauză, scena a aparținut unui cvintet din Polonia, cu o componență cât se poate de tradițională (voce, clape, violoncel, percuție și contrabas). Ceea ce a urmat, însă, sfidează orice tradiție, în sensul propriu al cuvântului. Acest Grzegorz Karnas este incredibil; pe lângă faptul că are o voce foarte antrenată, solistul trece lejer de la Reggae la elemente de Bossa Nova, apoi mai spune câte o glumiță sau vreun vers absolut rupt de context. Rezultatul este greu de definit și în mod cert psihedelic, dar e foarte distractiv.