Polarkreis 18 vs. Motorhead

Altfel spus, Ziua Unu a ascuns lupta dintre muzica nouă și cea veche, între două generații care par să nu se înțeleagă.

Spuneam că se întâmpla ceva în public: fanii Motorhead, ușor de depistat după tricouri și/sau bandane, și-au ocupat locuri în fața Ciuc Stage cu mult înaintea apariției trupei în scenă. Situație care, credem noi, nu le-a picat bine nici celor din Les Elephants Bizarres, nici lui Ayo și nici restului spectatorilor.

De ceva vreme, m-am tot întrebat: oare cât de popular mai este Heavy Metal-ul la ora actuală? A fost uimitor să vezi câtă lume a adunat în fața sa Motorhead, chiar dacă este o formație, permiteți-mi, prăfuită. Fanii, înrăiți la propriu, au scandat de mai multe ori numele trupei, deși pe cealaltă scenă cânta Polarkreis 18.

Îmi imaginez că a fost destul de descurajant pentru tinerii din Germania să audă asta. Băieții fac Synthpop - o recuperare complexă a anilor 80, o tentativă de a mișca muzica din loc și de a o face să producă sunete noi. Ei bine, acestea s-au dovedit atât de neinteresante pentru fanii Motorhead, încât anumiți indivizi au făcut gesturi obscene în direcția solistului Polarkreis 18, când acesta a trecut pe cealaltă scenă, pentru câteva secunde.

Cât despre legendele Heavy - încă mai cântă bine; pe alocuri, au reușit un drive nebunesc și câteva solo-uri de chitară și tobe, executate impecabil. Mi s-a părut, însă, că erau „prea tare” în boxe și vocea era, de cele mai multe ori, acoperită. După Motorhead, toată lumea a rămas mulțumită: fanii, pentru că și-au văzut de-aproape idolii, restul, pentru că urma să cânte Moby.