Anatol Ştefăneţ: Trigon te învaţă să gândeşti muzica

În aşteptarea Festivalului Ethno Jazz, unul dintre cele mai complexe evenimente muzicale din Moldova, am ţinut neapărat să ne întâlnim cu domnul Anatol Ştefăneţ - Directorul Festivalului şi liderul formaţiei Trigon. Alături de colegii de trupă Dorel Burlacu, Gari Tverdohleb şi Sandu Arcuş, sponsori şi parteneri, dar şi de soţia sa - Natalia, Anatol Ştefăneţ va face posibile, pentru a opta oară, patru zile de adevărată sărbătoare a muzicii.

După 7 ediţii de festival, la ce etapă credeţi că aţi ajuns, în calitate de organizator al unui eveniment atât de important pentru Chişinău şi pentru Moldova, în general?

Primul lucru la care mă gândesc este performanţa; şi îmi dau seama că am fost performanţi chiar de la prima ediţie. Nu vreau să hulesc festivalurile de Jazz de până la prima ediţie Ethno Jazz, dar ele nu reprezentau o satisfacţie de festival complet, cu toată anvergura pe care am văzut-o în Occident, la miile de festivaluri de Jazz la care a fost Trigon. De la prima ediţie, ne-am propus ca Ethno Jazz să fie un concept pentru cei care nu sunt neapărat initiaţi în acest gen de muzică, ca startul pe care îl dăm noi să devină un punct de reper pentru alte evenimente. Este vorba de o prestaţie foarte serioasă, care în afară de seriozitate, aduce şi un plus de promovare a culturii, a intelectualităţii şi a altor lucruri, care trebuie să se întâmple cu noi. Le merităm, datorită talentelor pe care le avem.

Ce aprecieri aţi primit de la autorităţile de resort pentru aceste eforturi?

Autorităţile din ţară habar n-au de ceea ce se petrece la noi: Ethno Jazz, Trigon, Anatol Ştefăneţ, şi multe altele, care trebuiau apreciate, ca valoare şi prestaţie. Dar mă cam doare-n cot, deoarece eu nu lucrez pentru autorităţi şi nu fac plecăciuni înaintea lor, încercând să le explic ce înseamnă cultură, festival, muncă asiduă, douăzeci şi ceva de ani dedicaţi unui concept, pe care îl tot mistui. Explicaţiile acestea sunt de prisos. Mie mi-ar părea rău dacă un om iniţiat în cultură nu mi-ar da o apreciere, dar vedeţi că eu am toate aprecierile oamenilor care mă înconjoară: Iulian Filip, Sandu Vasilache, Valeriu Jereghi şi mulţi, mulţi alţii. Pot face o listă întreagă de persoane, care îmi spun sincer că îmi fac lucrul bine. Şi asta e important pentru mine. Nu cred, de exemplu, în susţinerea de către partidul comunist a "caravelei culturii". Ea nu ne defineşte ca.. cultură.

În acest caz, cum aţi reuşit să obţineţi suport alternativ?

Nu m-am orientat către stat, de la bun început. A fost Moldcell, Departamentul Cultură al Primăriei Municipiului Chişinău, Ambasada Franţei şi a Germaniei; ceva mai târziu, a apărut şi Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare, care e alături de noi pentru 4 ani consecutiv. La un moment dat, cineva din Ministerul Culturii m-a întrebat dacă nu vrem ca festivalul să treacă sub egida ministerului. Ni s-au propus şi ceva bani, dar asta însemna cam 3 la sută din ceea ce oferă un sponsor adevărat. Eu le-am spus că preţuiesc mai mult libertatea spirituală, organizatorică, conceptuală, decât donaţiile Ministerului Culturii.

Dacă e să discutăm despre ediţia din acest an a Ethno Jazz, ce are în plus faţă de celelalte?

Nu are nimic deosebit, toată lumea mă întreabă asta, în fiecare an :) Dacă aţi urmărit cu atenţie toate ediţiile, vă daţi seama că nu am repetat niciodată programul. Tocmai din această cauză, nu pot face comparaţie între ediţii: de fiecare dată avem ceva nou. Acum doi ani, a fost Richard Galliano - cea mai mare vedetă a Jazz-ului francez, anul ăsta l-am invitat pe Louis Sclavis, o vedetă franceză mondială de Jazz, care merită cu adevărat. Nu orice festival din Europa, din Balcani, se poate lăuda cu asemenea invitaţi. Ethno Jazz nu este o rotaţie de muzicieni, care vin să cânte acelaşi porgram. Uite, numai georgienii vin anul acesta pentru a doua oară, dar cu un proiect absolut nou, iar ei sunt foarte buni ca prestaţie artistică şi compilaţie de folclor şi Jazz.

Şi dumneavoastră cum faceţi legătura cu vedete atât de cunoscute?

Am un exemplu foarte concret, în acest sens. Jean-Luc Ponty, vioristul francez, starul nr. 1 al viorii în Jazz, în anii 80, pe care l-am cunoscut acum 3 ani, la Festivalul Gărâna. E un festival foarte prestigios românesc, organizatorul căruia este domnul Marius Jura, şi care are în program nume mari ale Jazz-ului internaţional. După ce am evoluat noi, acest Jean-Luc Ponty s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă poate să ne cumpere CD-ul. Eram gata să-i dau şi o sută de discuri, dar tocmai cu atâtea am venit la Gărâna, şi toate s-au vândut din primele 20 minute. Am insistat să-i trimit mai târziu unul, iar apoi, mi-am dat seama că ceea ce face Trigon, ca material muzical şi ca profesionalism, are o valoare uşor de observat de către oamenii tari ai Jazz-ului. Tot aşa, la fiecare festival, ne-am făcut un nume. Iar invitaţii noştri, dacă acceptă să vină, înseamnă că ştiu unde vin. Pe site-ul nostru, sunt afisaţi toţi cei care au fost la noi. Şi astfel, se înţelege că Ethno Jazz merită, că festivalul are o situaţie, ca să zic aşa. Mai mult, festivalul figurează într-un catalog special al festivalurilor, iar deja de 2 ani, toate concertele din cadrul festivalului sunt înregistrate pentru promovare în Europa.

Ce credeţi că lipseşte, în aceste condiţii, vieţii culturale din ţară?

Atâta timp cât nu am avut niciun loc liber în sală, timp de mulţi ani la rând, nu am nicio pretenţie faţă de public. În Moldova există public, care îşi doreşte momente noi, inedite şi calitative, în afară de subcultura asta, care vine dinspre toate terasele. Mi-aş dori, însă, un centru polivalent pentru arte în Chişinău, iar în fruntea acestui centru, să văd un om foarte competent, deschis către experiment, şi care să ţină la valori. Să lucreze cu tinerii şi să nu fie indiferent faţă de gusturile segmentelor de spectatori. Mi-aş dori să fie reparate casele de cultură. Îmi amintesc acum de Bălţi, oraşul meu natal, unde mi-am făcut şi studiile. Acolo funcţiona un cerc de dansuri, unul de teatru, de folclor, un ansamblu vocal-instrumnetal, un cerc de pictură. Ceea ce ne lipseşte nouă astazi sunt metodele calitative de odihnă. Noi ce facem? Mergem pe terase şi prin baruri. O singură dată pe an are loc Festivalul Mariei Bieşu, o dată pe an - Ethno Jazz, o dată la doi ani - BITEI. Şi ar mai fi, dar e prea puţin ce se întâmplă cu noi. Eu mă gândesc întotdeauna la asta, deşi ştiu că este important şi cât costă o pâine, şi dacă o să avem gaz la iarnă etc. În cazul Dvs., al jurnaliştilor, aş vrea să văd persoane, care, venind la Festival, să fie în stare să facă o critică specializată în domeniul Jazz-ului. Nu avem niciun critic de Jazz în Moldova, şi nici critici muzicali nu prea avem.

Vreau să discutăm puţin şi despre Trigon. Dacă duceţi lipsa lui Vali Boghean şi cum se descurcă în formaţie Sandu Arcuş?

Au fost mulţi muzicieni care au trecut prin Trigon: Sergiu Testimiţeanu, Oleg Baltaga, Marian Căldăraru, dar Trigon nu s-a epuizat niciodată. Trigon este o şcoală, care te învaţă să gândeşti muzica. Trigon este mediul în care se creează, şi asta e foarte important. Eu sunt foarte deschis, pentru toţi cei care vin şi care se duc. Fiecare greşeşte şi face lucruri negândite. Cu supărare sau nu, eu n-o să neg niciodată faptul că acum 17 ani, Trigon începea cu Sergiu şi Oleg, şi că toţi ceilalţi şi-au adus propria contribuţie pentru Trigon.

Cât despre Sandu, talente ca el sunt foarte multe. Când spun lucrul acesta, dau prioritate celor cresc în urma noastră, ca să se încreadă în ceva bun. Şi tot în acest moment, spun: ca Sandu Arcuş nu mai este nimeni. Este un mare talent. Dar eu n-am luat pe nimeni în formaţie numai pentru talent. Pentru mine contează sufletul, intelectul, poziţionarea în societate, conştiinţa. Intuiesc din start aceste lucruri şi, atunci când decid să-l chem în formaţie, am un şir de teste, care pot dura două ore sau două săptămâni. Simţul muzicianului este o stare aparte, iar spiritul său trebuie să fie pătruns de muzică, de dorinţa de a cânta.

Toţi membrii Trigon sunt implicaţi şi în proiecte muzicale personale. Dumneavoastră cum diversificaţi propria activitate artistică?

Am şi eu un proiect personal: SFB. Ştefăneţ Folk Band. E un taraf, cu care am concertat în mai multe ţări. Reactivez acest proiect atunci când am oferte. Dar un proiect al meu este şi Ethno Jazz Festival, familia mea, spiritul meu social. Proiectul meu este şi spiritul de om patriot, care nu plec peste hotare, ca să folosesc bunurile altcuiva, ci vreau să fac astfel, încât la mine în ţară să fie bine, frumos, comod şi cult.

Trigon este una dintre puţinele formaţii autohtone prezente în mod exemplar pe internet. Nu v-aţi gândit cumva la distribuirea de albumuri online?

Ba da, dar aceasta necesită tirajarea lor, iar un nou album necesită editare. Nici una, nici cealaltă nu sunt posibile astăzi. Dacă se schimbă ceva în politica statului, dacă la Ministrul Culturii va veni o persoană cu înţelepciunea adecvată talentelor din Moldova, aş depune un proiect de reeeditare a albumurilor Trigon. Le-aş da pe gratis. Asta o spun, pentru că ştiu că nu se va întâmpla niciodată :) Serios vorbind, sper că va apare acolo cineva, care să înţeleagă câte mai sunt de făcut. Valorile trebuie ajutate, pentru a se menţine.

Autor: Ana Gurău

Publicat la 16 Septembrie 2009

Recomandă unui prieten